ploua cu iluzii spre pamant….

septembrie 25, 2008 ghyocella

Asa se continua o poezie: “ploua de mine, de tine, de noi, ploua cu iluzii spre pamant…”…

Dragii mei dragi e “din nou, iar joi…”,dar pana acum niciun eveniment atat de neplacut incat sa nu poata fi digerat nu s-a pogorat asupra mea; e doar o zi amortita, cred ca asta e cuvantul potrivit pentru a descrie ceea ce ma inconjoara…Sa incep insa cu inceputul, de parca as mai putea incepe si cu altceva (:D): m-am trezit la 7 intr-un frig cumplit, doar nasul imi iesea din plapuma, asta pentru ca e un pic cam mare…;cu chin, cu vai am indraznit sa imi fac cafeaua mea de zi cu zi si sa ma pregatesc de plecare…;sa nu va spun ca am inghitit si guma de mestecat si o sa mi se lipeasca de “matze” si o sa mor, ca asa am auzit eu cand eram mica la mine la tara…; la serviciu o zi plictisitoare, atat de plictisitoare incat citii tot felul de bloguri pana ma hotarai ca ar fi cazul sa mai postez si eu ceva p-aci pe la mine….si la ce credeti voi dragii mei ca ma pot gandi eu intr-o asa zi ploioasa si mohorata? pai sa va zic:la tot felul de lucruri, care mai de care si asa am ajuns  la concluzia ca gandesc foarte mult cand ploua , uneori mult, prost si fara rost….astazi e una din acele zile in care ma gandesc la tot felul de nimicuri, la tot felul de oameni pe care i-am intalnit pana acum, la oamenii care mi-au influentat viata intr-un fel sau altul…,daca ar exista un reportofon sa-mi inregistrez gandurile v-ati minuna, bine…cred ca si eu m-as minuna…

Azi am un chef nebun de dragoste, nu ma intelegeti gresit, nu de dragoste fizica, ci simt asa o nevoie cronica de dragoste, de cocoloseala, de smotoceala, de pupici mici si desi sau sarutari lungi, apasate si umede, de fluturasii din stomac care vor sa isi ia zborul numai cand ii simti apropierea pasilor, de caldura care iti invadeaza fiecare fibra desi afara e frig si ploua….sa va mai spun cum imi imaginez ziua asta ca fiind ideala?! da stiu, suna a fantezie, dar ar putea fi adevarat uneori. ” Deschid un ochisor si ma uit in stanga mea sa ma asigur ca este inca acolo, pana la urma fac ochii mari si ma uit cum doarme senin langa mine..,ii sarut fiecare pleoapa, nasul, fruntea si apoi buzele fierbinti…;se trezeste si El si ne zambim complice intr-o imbratisare tandra…azi am hotarat sa stam acasa, sa fim doar noi doi pe pamant”..hmmm…si suspin cand scriu randurile astea pentru ca raman doar franturi de ganduri….tanjesc dupa toate astea si ma intristez pentru ca nu le am, pentru ca vreau sa traiesc magia asta mai mult ca niciodata, pentru ca ploaia ma transpune, ma duce intr-un univers al meu in care acum veghez singura…si sa nu credeti ca “El” trebuie sa fie vreun “fat” sau vreun “frumos”, trebuie sa fie doar un “El” al meu si eu sa fiu a “Lui” atat cat ni se va permite…..

Tare telenovelistica par astazi, dar… blame it on the weather!!!!

Entry Filed under: Uncategorized

Add your own

• 1. Lucius  |  septembrie 25, 2008 la 12:43 pm

  Best things in life are free. De ce oare nu facem nimic pt a le obtine?

• 2. ghyocella  |  septembrie 25, 2008 la 1:29 pm

  pentru ca suntem “impotenti” cand vine vorba de asa ceva….

• 3. dionis  |  septembrie 26, 2008 la 12:18 pm

  de ce sa sune telenovelistic ?

  nu esti pretentiosa .. nu cauti altceva decat sufletul care sa fie langa tine…e notiunea unei inimi cu care sa te “invelesti” si sa-ti gasesti calea ta.

Trackback this post  |  Subscribe to comments via RSS Feed