Ghyocella’s….

Hello my darling…….yap, i’m talking to the blog, that’s making me crazy?? neah…..it’s just the way i am…..

N-am mai scris de hehehehe…..,stiu, nu am nicio scuza, poate doar faptul ca lenea e mare, trebuie ca sa stiti si domniile voastre acest aspect al vietii, sau poate ca am avut altceva mai bun de facut…eeee,da, mult mai buna varianta asta si poate si cea corecta…

As vrea sa vorbim (adica eu sa  zic si voi sa va dati cu parerea ) despre oamenii din viata noastra, cat de bine credem ca ii cunoastem in functie de vechimea ” in campul muncii”, adicatalea, cam de cat timp ne sunt alaturi si cat de tare ne inselam de fapt la un moment dat…si nu numai despre acestia,….azi filosofez sigur, ce sa mai…..

Imi vin asa o mie de ganduri, de idei, deci nu o sa fie un post foarte coerent, pentru ca pana la urma o sa scriu despre orice, o sa insir ideile asa cum se nasc ele in momentul in care tastez….

Partea cu oamenii din viata noastra o pot rezuma, pentru ca am mai vorbit despre aspectul asta odata…nimic nu e ce pare a fi, de multe ori ni se spulbera in fractiuni de secunda niste conceptii pe care ni le-am cladit cu greu….important este sa putem merge mai departe, sa forgive and forget, vorba americanului….

Mi-am mai luat-o eu odata in barba, dar asa lejer, subtire, de week-end, de aia sunt asa nush cum…., in rest, sa fiu sanatoasa sa le pot duce in carca, ca mai sunt multe de venit, probabil….

Acum sa vorbim despre o anume senzatie, cand stai in pat noaptea, imbratisat sau nu cu cineva, v-am facut un pic curiosi?!? eh, cum vi se pare aceasta senzatie, nu e una din cele mai tari? pentru ca noaptea isi are farmecul ei, secretele ei, rautatile ei, iar tu, o fiinta micutza stai asa cuibarita si te gandesti ca esti in siguranta acolo unde esti, si ca pentru nimic in lume nu ai vrea sa fii in alta parte in acele momente….acusica din punct de vedere feminist asa….normal ca El-ul de langa tine adoarme primul de cele mai multe ori…si tu, biata de tine, tu ce faci?… pai te uiti la el si zambesti, incerci sa iti acordezi inima la respiratia lui si sa te linistesti, ii tragi patura mai bine sa nu cumva sa-i fie frig si asta sa-i afecteze respiratia..si te cuibaresti pe langa el, il iei in brate, chiar daca s-a intors deja de mult cu spatele la tine, dar tot nu adormi imediat….ti-e bine asa, te gandesti la fluturi, la raze de luna, la nori, la stelele care incep sa formeze o constelatie si intr-un tarziu adormi si tu cu zambetul pe buze, fericita, si asta doar din acest sentiment de sigurantza si de bine…., dimineata iarasi esti prima care se trezeste si iarasi il privesti, gandindu-te ca in acele momente este ca un copil, un copil care are nevoie de mangaieri si de vorbe frumoase ca sa inceapa ziua cat mai bine….hmmmm…kinda nice, nu credeti?/?

Ce se ascunde in spatele unui chip puternic, in spatele unui om care pana la un moment dat a fost obisnuit sa nu comunice despre sine, v-ati intrebat vreodata?? sunt convinsa ca da…..,dar nu despre asta e vorba, ci despre cum reusesti tu, o biata fiinta sa faci un om ca el sa se deschida? Cu totii stim, mai mult sau mai putin ca e foarte greu sa patrunzi tainele sufletului oamenilor, mai ales daca acestia nu vor acest lucru, sau daca nici ei nu stiu cum sa o faca?? care e metoda cea mai eficienta prin care faci pe cineva sa se deschida in fata ta? adica nah, incerci, incerci, vorbesti despre tine, te deschizi, il faci sa aiba incredere si astepti, dar parca nu e de ajuns…..ce ar mai trebui?? timp, rabdare?? tell me, voi cei care aveti mai multa experienta de viata in sensul acesta, voi , care poate ati reusit mai mult ca mine de-a lungul timpului….Cum afli despre sentimentele pe care le incearca oameni din preajma ta fara a-i intreba? doar din gesturile acestora? pai daca tu nu te pricepi la interpretari, ce te faci atunci??

Mamaaa, cate intrebari, cate dileme….v-am zis eu ca azi e de “filosofat”, de despicat firul in cel putin sapte, ca patru nu e niciodata de ajuns…..

Hello again…dupa o pauza de vreo doua saptamani se pare ca revin in forta cu postarile, oare ce o fi cu mine?!? Inca mai caut un raspuns….

Acum as vrea sa va povestesc cum a fost la munte….,da, am fost o lenesa si nu am povestit imediat, dar nu e prea tarziu..; cred ca nu am povestit totusi pentru ca nu am vrut sa dispara din farmec, farmecul ala pe care fiecare dintre noi il pastreaza in suflet, in propria-i viziune asupra a ceea ce a fost sau este…

Cu ce sa incep? Toamna este superba…si mai ales la munte….cand vezi toate culorile alea imbinandu-se intr-o armonie perfecta, cum ai putea sa te simti daca nu doar foarte bine? Si cand mai esti insotit si de oameni la fel de indragostiti de toamna si de munte ca si tine totul este exact asa cum trebuie sa fie…..

Am fost doar un week-end la munte, dar a facut cat o saptamana, atat de plin de evenimente,desi nu am facut mare parte din activitatile care pot fi intreprinse acolo…..;cine ar avea alta parere este liber sa si-o exprime, dar sa argumenteze, nu asa orisicum…Cel mai important lucru insa a fost linistea, atat cea externa cat si cea interna….am plecat la drum plina de seninatate, cu liniste si pace in suflet si in priviri; a fost un super week-end, care s-a datorat in mare parte si companiei…; desi initial as fi putut avea emotii pentru ca nu cunosteam mare parte din persoanele cu care am fost, m-am linistit instantaneu in momentul in care am fost toti acolo….toata lumea era pusa pe relaxare, pe distractie si am comunicat foarte bine inca din primele momente ( bine, nu o sa ma laud acum sa zic ca sunt eu asa o fire deschisa si comunicativa pentru ca, surpriza, toti sunt asa…). Sambata am mers o buna bucata de drum pe jos, cand pe strada, cand pe drumeagul din padure, iar cand zic “o buna bucata de drum”, apoi zic vreo 5-6 km dus, 5-6 km intors, insa a meritat toata febra de dupa pentru ca peisajul a fost superb….luati de priviti! ( acu’ incerc sa pun o poza, strangeti pumnii aia sa-mi iasa…)

oare am reusit? aci’ zice ceva cum ca as fi inserat o gallery, dar vedem noi la final…mama, daca oi fi rusit sa inserez poze o sa vreau sa incarc si o melodie care imi place foarte mult zilele astea si care se lupta puternic in sufletul meu cu November Rain…e o melodie de toamna, evident, o melodie care pe mine ma linisteste, ma calmeaza cand ma mai apuca bazdacurile cu viata, ma face sa “re-constientizez” ( oare pot sa ma exprim asa? …pot…, ce blogul meu….) adevaratele valori….

sa fi reusit din nou?

Ce mi-e si cu tehnologia asta…da, mi-e greu dar sunt ambitioasa si tare as vrea sa mai invat si eu una alta, cum pot altii as putea sa ma pricep si eu la un moment dat…sau nu….,depinde…

De la ce am plecat si la ce am ajuns….de la zilele frumoase petrecute la munte, in mijlocul naturii, unde tehnologia ar trebui sa nu isi faca simtita prezenta, unde pana si telefoanele mobile ar trebui sa stea inchise in marea majoritate a timpului….Sa revenim dara……dupa ce am parcurs drumul ala prin padure, pe care sper ca il vedeti gratie talentului meu, am ajuns in sfarsit acolo sus, la cei 3 brazi, care de fapt erau mult mai multi….;de acolo sa fi vazut peisaj….daca ma uitam cu atentie, ceea ce am si facut la un moment dat, simteam ca pot sa cuprind nemarginirea cu privirea, simteam ca toata lumea e mica in comparatie cu universul care se deschidea in fata mea, un univers de basm, cum numa’n povestile lui Hans Christian Andersen am mai vazut/cetit io….Aceea este imaginea perfecta pe care vreau sa nu mi-o sterg niciodata de pe retina…;se spune ca fericirea se construieste in timp, ajutata fiind de clipe…eu pot sa spun ca in zilele acelea, petrecute sus, am trait multe asemenea clipe nemuritoare..( nu as vrea sa par nici patetica, nici lacrimogena daca s-ar putea, dar ce sa facem, ne mai si emotionam uneori )…

Astept completari, comentarii si ce mai vreti voi, cei care ati fost in direct, la fata locului si nu numai….

hello! Am fost o lenesa, stiu, dar sper sa ma revansez….; momentan va las cu o poveste de dragoste care mie mi-a palcut foarte tare…daca sunteti pudici nu ar trebui sa cititi!!!

………..

“ Vrei sa-ti scoti hainele? As vrea sa-ti vad trupul.

Sa ma dezbrac doar eu?
da. Mai intai te dezbraci complet. Apoi am sa te privesc gol-golut. Te deranjeaza ideea?

Nu, daca asa vrei tu.

M-am dezbracat in fata sobei. Mi-am scos de pe mine geaca,camasa, blugii, sosetele, tricoul,chilotii. Ea m-a pus sa ingenunchez pe dusumea. Penisul mi se intarise si ma simteam jenat.Ea s-a indepartat putin ca sa admire scena. Nu se dezbracase nici macar de jacheta.

Mi se pare caraghios sa fiu singurul in pielea goala, am zis, razand.

Esti foarte frumos! S-a apropiat de mine mi-a cuprins penisul in maini si mi-a sarutat buzele. Si-a plimbat palmele pe pieptul meu, mi-a lins usor sfarcurile si mi-a mangaiat parul pubian. Si-a apropiat urechea de buric si mi-a luat, usor, testiculele in gura. M-a sarutat din cap pana in picioare, chiar si talpile. Aveam senzatia ca mangaie si dezmiarda timpul, atat pareau de pretioase secundele si minutele.

Tu nu te dezbraci, am intrebat-o?

Putin mai tarziu. Mai intai vreau sa ma satur privindu-te, sa te ating si sa te ling cat am chef. Daca ma dezbrac acum o sa vrei sa ma atingi, nu? Chiar de ti-as spune sa te mai abtii, n-ai putea,nu?

Asta cam asa e.

Nu vreau asa. A trecut atata amar de vreme pana cand , in sfarsit, am ajuns aici si acum vreau sa o iau usor si frumos. Vreau sa te privesc, sa te ating cu aceste maini, sa mangai cu limba. Vreau sa incerc totul, inceeeeet de tot.Daca nu fac asta nu pot trece la etapa urmatoare. Simt nevoia sa fac asta, nu zice nimic, lasa-ma sa ma desfasor.

Bine, poti sa faci ce doresti, dar trebuie sa recunosc ca ma simt cam ciudat ca sunt privit astfel.

Dar esti al meu, nu?

Da.

Atunci nu ai de ce sa te simti stanjenit. Recunosti?

Cred ca ai dreptate, dar nu sunt obisnuit.

Mai ai putina rabdare. Visez de foarte mult timp la acest moment.

Ai visat sa-mi privesti astfel trupul, sa ma atingi peste tot dar tu sa nu te dezbraci?

Da, raspunse ea prompt. De foarte multa vreme ma tot gandesc cum arati, cum e penisul tau, cat de mare si cat de tare se face.

De ce te-ai gandit la asa ceva?

De ce? S-a mirat ea.Cum de poti sa intrebi asa ceva. Ti-am spus ca te iubesc. Cu ce gresesc daca ma gandesc la trupul barbatului pe care il iubesc. Tu nu te-ai gandit la trupul meu?

Ba da.

Si te-ai gandit la mine cand te masturbai?

Da.

Si eu la fel. M-am gandit la tine. Sa stii ca si femeile fac exact la fel, a spus ea.

Am tras-o langa mine si am sarutat-o. Limba ei a alunecat, incet, in gura mea.

Te iubesc.

Te iubesc. Nu am iubit pe nimeni altcineva in viata mea, nu te-am iubit decat pe tine. Pot sa te mai privesc un pic?

Da, te rog.

Mi-a cuprins penisul si testiculele cu mana.

Sunt minunate, le-as manca de tot.

Si eu ce ma fac apoi?

Da, dar vreau sa le mananc. Mi-a tinut testiculele in palma vreme indelungata, de parca voia sa le cantareasca. Mi-a lins penisul si l-a supt incet, atenta. Apoi ridica privirile spre mine. Pot sa fac intai cum vreau eu? Ma lasi?

Poti sa faci ce doresti.

O sa ma port un pic ciudat si imi este cam rusine, dar te rog sa nu comentezi.

Ti-am promis ca nu zic nimic. Asa cum eram ingenuncheat pe jos, mi-a cuprins mijlocul cu mana stanga. Cu cealalta mana si-a scos ciorapii si chilotii fara sa-si dea rochia jos.Mi-a luat apoi penisul si testiculele in mana dreapta si le-a lins. Cu penisul meu in gura, si-a bagat mana sub fusta si a inceput sa o miste usor.

N-am zis nimic. Am considerat ca asa ii face placere. Ii urmaream miscarile buzelor si ale limbii, precum si miscarea usoara a mainii de sub fusta. Mi-am amintit brusc de scena din parcare si de cum arata ea atunci. Mi-am amintit clar tot ce am citit in ochii ei- un spatiu intunecat, inghetat precum un ghetar din infern; o liniste profunda inghitea parca orice sunet, nepermitandu-i sa iasa la suprafata. Fusese prima data in viata mea cand ma confruntasem cu moartea. Pana atunci nu stiusem cum arata, dar atunci mi s-a aratat in fata ochilor, se afla la cativa centimetri de mine, spunandu-mi ca-mi va veni si mie timpul intr-o buna zi. Pana la urma toata lumea ajunge in acele intunecimi singuratice, impenetrabile, in acea tacere profunda fara rezonanta. Simtisem ca ma inabus si frica ma paralizase, privind haul negru, fara fund. Am strigat-o, infruntand acele adancuri intunecate si inghetate. Am strigat-o de nenumarate ori, dar vocea mea s-a pierdut in neant. Oricat am strigat, privirile i-au ramas goale si respira ciudat ca un suierat de vant printre crapaturi. Respiratia ei ma facea sa cred ca inca se mai afla pe lumea asta, dar privirile imi spuneau ca trecuse de mult dincolo. Pe cand o priveam in ochi si o strigam, am simtit ca si trupul meu este inghetat de acele intunecimi. Am avut senzatia ca un aparat ar fi aspirat tot aerul din jurul meu si ca ma apropii vertiginos de lumea cealalta. Inca ii mai simt forta; pe mine ma voia. Am inchis ochii strans si mi-am alungat amintirile acelea sinistre.

Am intins mana si am mangaiat-o pe par. I-am atins urechile, fruntea. Trupul ei era cald si moale. Imi sugea penisul de parca ar fi vrut sa aspire toata viata mea prin el, iar mana de sub fusta parea sa comunice, intr-un fel de limbaj secret, cu organele ei genitale. Am ejaculat in gura ei. A incetat sa-si miste mana si a inchis ochii. A lins si ultima picatura de sperma.

Scuza-ma.

N-ai de ce sa iti ceri scuze.

Asta am vrut sa fac mai intai. E jenant, dar am vrut sa fac asta ca sa ma linistesc. Este ca un fel de ritual de trecere. Intelegi?

Am luat-o in brate si mi-am frecat obrazul de al ei. Era cald. I-am ridicat parul si i-am sarutat urechea. Am privit-o in ochi si mi-am vazut chipul reflectat acolo. In fundul ochilor ei, in acele adancuri nemarginitese afla un izvor si acolo sclipea o luminita. Luminita vietii, mi-am zis eu. Intr-o buna zi se va stinge, dar acum exista. Ea mi-a zambit. Aceleasi cute mici au aparut la colturile ochilor. Le-am sarutat.

Acum poti sa ma dezbraci, spuse ea. Esti liber sa faci tot ce doresti…

So..asta seara facem un top ten al filmelor, melodiilor, florilor si ce-o mai fi, un fel de “flori, fete, filme sau baieti…, melodii sau cantareti…”

Cu ce incepem? pai cu filmele…sunt prea multe filme care mi-au placut de-a lungul anilor, dar au ramas unele care m-au marcat intr-un fel sau altul; acestea ar fi urmatoarele ( ordinea e asa cum poate reproduce la ora asta materia mea cenusie…):

1. Gia;

2. Scent of a woman;

3. Boys and girls;

4. Eternal sunshine of the spotless mind;

5. Sweet november;

6. Vanilla sky;

7. Casino Royale;

8. 4 luni, 3 saptamani si 2 zile..;

9. American beauty;

10. Curse of the golden flower; si ar mai fi o gramada; eu sunt genul ala care, daca a inceput sa se uite la un film, apoi se uita pana la capat in cautarea acelui minut de glorie care da o semnificatie filmului…

Sa trecem la melodii, mama doamne cate melodii imi plac, depinde foarte mult de starea de spirit, acum o sa le enumar doar pe cele care mi se arata in seara asta, pe care le ascult in timp ce scriu post-ul asta….

1. Tanita Tikaram- And i think of you;

2. Fergie- Big girls don’t cry;

3. Guns’- November rain;

4 Alice Cooper- Poison;

5. Boris Gardiner- I wanna wake up with you;

6. Mirabela Dauer- Frunza mea albastra;

7. Delta Goodrem – Take me home;

8. Florin Chilina – Porunca 8 – Undeva la mijloc;

9. Metallica – The unforgiven;

10. Margineanu – Cand te scuturi de zapada. V-am zis, cu muzica e cel mai greu pentru ca e multa si variata……

As face un top ten si al filmelor porno, caci da, ma uit si la asa ceva, dar nu am denumirile lor pentru ca astia pe hub-uri le pun tot felul de nume care nu au nicio legatura cu un titlu normal de film…,oricum ideea e ca am vazut si din categoria asta mai mult de 10….pana acum un an eram o mironosita la capitolul pornografie, dar acum chiar imi face placere sa ma uit, unele filme de genul acesta ma amuza, altele ma lasa cu gura cascata, iar de la unele chiar am ce invata…..

Un top al cartilor preferate:

1. Herman Hesse – Jocul cu margele de sticla;

2. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pamanteni;

3. Haruki Murakami – La sud de granita, la vest de soare;

4. Amelie Nothomb  – Uimire si cutremur;

5. Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii;

6. Umberto Eco – Numele trandafirului;

7. Hans Christian Andersen – Craiasa zapezii ( nu radeti!)

8. Sthendal – Rosu si negru;

9. Kafka - Procesul;

10. Liviu Rebreanu – Adam si Eva.

Ce topuri sa mai facem noi?! ca doar nu o sa ma apuc de ala cu florile, dar ca si idee, daca vreti sa imi trimiteti vreun buchet la usa, sa stiti ca ador lalelele…..; de fete ce sa zic? ar fi Angelina Jolie, Charlize Theron…..( astea ar trebui incluse la categoria “top 10 gagici” cu care mi-as pune-o odata, de curiozitate…hi, hi , hi…) Astept in continuare idei de top, top ten….

ziua buna! se pare ca mi-am facut un prost obicei de a scrie doar de doua ori pe saptamana, si de cele mai multe ori martea si vinerea, oare ma voi putea dezobisnui de aceasta meteahna?? sunt convinsa ca da, numai sa vreau, vorba stim noi cui…;)

Ce va povesteam eu marti, a da, cum ca ma duceam la proba la croitoreasa….ei, ideea este ca marti s-a cam stricat ziua pentru ca nu am fost multumita de tet-a-tet-ul cu domna respectiva, care se pare ca nu a priceput chiar foarte bine ce i-am cerut, a cam strambat din nas la noile cerinte….cica tocmai in seara asta o sa fie gata rochia …ei si sa nu fi iesit asa cum am vrut, vai de capul meu dar mai vai de al ei pentru ca o sa mor cu ea de gat….; daca nu a realizat inca cu cine are de a face o sa isi dea seama cat de curand…;nu ma intelegeti gresit, nu sunt vreo muma a padurii, dar imi place ca atunci cand platesc pentru ceva, macar sa fie facut cu atentie, consideratie, etc…in fine, la un moment dat cred ca o sa fiu linsata de vreo coafeza, croitoreasa , ceva de genul….

Miercuri am fost la cosmetica sa imi vopsesc sprancenele, dar ce vina am eu ca am textura firului de par nu stiu cum si nu prinde vopseaua? s-a chinuit tanti aia o ora jumatate, a facut vreo 3 combinatii pana a reusit sa faca ceva care sa ne multumeasca pe amandoua, dar o simteam cum fierbe, daca mai dura mult cred ca ma lua si la bataie….and again, ‘da io cu ce am gresit? nu trageti in pianist’!…

Parul mi l-am vopsit acasa, daca ma mai duceam si pentru partea asta ma omorau alea de-a dreptul; dar credeati ca asta a fost tot?? nu dragelor si dragilor asta a fost doar inceputul…, urmeaza epilari, pensari, probat si paraprobat de haine, manichiura,pedichiura, machiaj, ehehehe, o gramada de operatiuni la care ne supunem de buna voie sau de nevoie…..si toate astea pentru un ambalaj frumos, pentru o imagine agreabila….prea putini dintre noi incercam sa vedem dincolo de ambalaj, prea multi ne lasam inselati de aparente, dar vine un moment in viata cand il vom vedea dezgolit si vulnerabil pe cel de langa noi si aia-i marea proba a umanitatii, atunci realizam sau nu cu adevarat micimea tuturor aparentelor si imaginilor si invatam sa pretuim doar Omul…..

hi hello! Se pare ca mi-am facut un obicei din a scrie cate ceva martea…si vreau sa fie un post pozitiv, pentru ca martea e ziua mea norocoasa/preferata, cum vreti sa ii spuneti; nici vorba de cele 3 ceasuri rele sau de pisica neagra in fiecare zi de marti din cei 25 de anisori de pana acum si speram cu totii ca nici de acum incolo, nu-i asa?!?

Ma gandeam sa scriu ceva de nunti si toate cele adiacente pentru ca sambata mi se “nunteste” unul din multii verisori primari…si asta-i unul cu o poveste speciala….

Personal vad nuntile ca pe o mare risipa de energie, de nervi, de bani si de multe alte aspecte…incepi sa te stresezi cu cel putin un an sau doi inainte in cautarea unui loc in care sa bea lumea, sa joace, sa se simta bine, dar totusi nu asa bine cand vine vorba sa scoata o anumita suma din buzunar…, si nush cat de bine te poti simti in postura de mire sau mireasa pentru ca trebuie sa multumesti pe toata lumea, sa nu se supere nu stiu care nepot al babii de la Cucuietii din Deal ca nu i-ai acordat suficienta atentie ca el da bani la o adica, deci trebuie sa fie bagat in seama…; ce mi-as baga eu ceva, si anume “picioarele” in toate obiceiurile astea……

Sa va spun maniera idilica in care vad eu “nuntirea” asta?? pai l-as lua de o aripa pe alesu-mi si m-as duce intr-o oarecare zi a saptamanii la starea civila, sa zicem marti…si am da amandoi cu subsemnatul, in prezenta celor doi martori de rigoare ( am vazut eu ce este sambata la starea civila, bataie de joc+calcare in si pe picioare, pe pantofi ai buni, aia de zile mari…); si daca ar mai trebui la o adica sa facem si nunta din aia cu petrecere la restaurant, apoi tot intr-o maniera cat mai simplista as vrea sa o facem…de rochita alba nici nu se mai pune problema, deci ceva lejer, fara “impopotoneli”, ceva asa mai turbat, sa sara in ochi pentru ca daca tot se comenteaza, macar sa dam lumii motive….;un loc dragutz, intim, calduros, muzica buna, vin alb, bere pentru doritori, mancare si mai buna…bine as tine si eu la un aspect, la decor, sa fie totul aranjat impecabil, sa ne simtim confortabil….; iara despre lumea invitata ce sa zic?! familiile ca deh, fara nu se poate si prietenii apropiati…sa ne “simtem” bine si sa petrecem pana in zori, sa nu ne streseze nimeni pe noi, ca miri, sa putem sa ne iubim si noi in voie, ma intelegeti, ca de aia e noaptea nuntii, adica sa ne furam unul pe celalalt pentru vreo 2 ore acolo…..;););)…

Sper ca toate astea sa nu ramana la nivelul imaginarului si sper ca si cel cu care s-ar putea ajunge in situatia asta sa fie de acord, dar daca o sa vrea sa ma ia pe mine sigur nu va fi mult mai “sanatos mental” decat sunt eu….

Si de unde plecasem?! aaaa da, de la nunta verisorului meu, care va fi una traditionala si prea incorsetata de toate rigorile, pentru ca dumnealui tine foarte mult la eticheta si la aparente , insa nu pot sa bag mana in foc, ramane doar sa va povestesc dupa derularea fericitului eveniment…

V-am zis ca azi ma duc la proba? ei da, imi fac rochita de voal, sper sa fie si vremea pe masura sau macar sa bage aia caldura la restaurant…..si inca ceva, mi-am facut aseara o tunsoare, mama, mama, inca mi-e drag de mine, ” i feel pretty”, vorba cantecului….voi ce parere aveti despre nunta la romani, cum va imaginati propria nunta???

Asa se continua o poezie: “ploua de mine, de tine, de noi, ploua cu iluzii spre pamant…”…

Dragii mei dragi e “din nou, iar joi…”,dar pana acum niciun eveniment atat de neplacut incat sa nu poata fi digerat nu s-a pogorat asupra mea; e doar o zi amortita, cred ca asta e cuvantul potrivit pentru a descrie ceea ce ma inconjoara…Sa incep insa cu inceputul, de parca as mai putea incepe si cu altceva (:D): m-am trezit la 7 intr-un frig cumplit, doar nasul imi iesea din plapuma, asta pentru ca e un pic cam mare…;cu chin, cu vai am indraznit sa imi fac cafeaua mea de zi cu zi si sa ma pregatesc de plecare…;sa nu va spun ca am inghitit si guma de mestecat si o sa mi se lipeasca de “matze” si o sa mor, ca asa am auzit eu cand eram mica la mine la tara…; la serviciu o zi plictisitoare, atat de plictisitoare incat citii tot felul de bloguri pana ma hotarai ca ar fi cazul sa mai postez si eu ceva p-aci pe la mine….si la ce credeti voi dragii mei ca ma pot gandi eu intr-o asa zi ploioasa si mohorata? pai sa va zic:la tot felul de lucruri, care mai de care si asa am ajuns  la concluzia ca gandesc foarte mult cand ploua , uneori mult, prost si fara rost….astazi e una din acele zile in care ma gandesc la tot felul de nimicuri, la tot felul de oameni pe care i-am intalnit pana acum, la oamenii care mi-au influentat viata intr-un fel sau altul…,daca ar exista un reportofon sa-mi inregistrez gandurile v-ati minuna, bine…cred ca si eu m-as minuna…

Azi am un chef nebun de dragoste, nu ma intelegeti gresit, nu de dragoste fizica, ci simt asa o nevoie cronica de dragoste, de cocoloseala, de smotoceala, de pupici mici si desi sau sarutari lungi, apasate si umede, de fluturasii din stomac care vor sa isi ia zborul numai cand ii simti apropierea pasilor, de caldura care iti invadeaza fiecare fibra desi afara e frig si ploua….sa va mai spun cum imi imaginez ziua asta ca fiind ideala?! da stiu, suna a fantezie, dar ar putea fi adevarat uneori. ” Deschid un ochisor si ma uit in stanga mea sa ma asigur ca este inca acolo, pana la urma fac ochii mari si ma uit cum doarme senin langa mine..,ii sarut fiecare pleoapa, nasul, fruntea si apoi buzele fierbinti…;se trezeste si El si ne zambim complice intr-o imbratisare tandra…azi am hotarat sa stam acasa, sa fim doar noi doi pe pamant”..hmmm…si suspin cand scriu randurile astea pentru ca raman doar franturi de ganduri….tanjesc dupa toate astea si ma intristez pentru ca nu le am, pentru ca vreau sa traiesc magia asta mai mult ca niciodata, pentru ca ploaia ma transpune, ma duce intr-un univers al meu in care acum veghez singura…si sa nu credeti ca “El” trebuie sa fie vreun “fat” sau vreun “frumos”, trebuie sa fie doar un “El” al meu si eu sa fiu a “Lui” atat cat ni se va permite…..

Tare telenovelistica par astazi, dar… blame it on the weather!!!!

salutare! dupa incheierea unei saptamani “glorioase” incepe una si mai si…. dar sa incepem cu o mica recapitulare….

After that funckin’ thursday in care am aflat ca mi se va face dosar la politie sau ceva de genul( se pare ca fosta “cea mai buna prietena a mea timp de 10 ani” a ajuns la fabuloasa concluzie cum ca eu i-am spart conturile pe yahoo sau ca i-am schimbat parolele la mail,mess…cum s-a putut numai gandi la asa ceva, inca ma intreb; nu vreau sa insist prea mult pe aceasta tema pentru a nu crede ca ma victimizez….) a urmat o zi de vineri plina de febra, dureri de cap, senzatii din astea premergatoare unei raceli..;sambata a mai fost cum a mai fost pentru ca am fost si eu cu fetele la un “shoppinG mic”( pt. cunoscatori), insa a venit duminica……

Ieri am fost foarte aproape de a da foc la casa, la propriu; am pus ceara de epilat la incalzit pe foc si m-am dus pana in camera si culmea, m-am cam uitat acolo pana in momentul in care a sunat un vecin la usa, ingrozit ca iesea un fum de la mine din bucatarie…nu va spun senzatia pe care am avut-o cand am deschis usa, am crezut ca voi fi inghitita de un nor negru ca in desenele alea animate horror….bucataria neagra, balconul si mai si plus geamul termopan de langa aragaz spart…suna deja bine, nu-i asa?

ce sa fac, ce sa fac, poi deschid geamurile si pun repede mana pe telefon sa-mi sun si eu prietenii care au venit cum au putut mai repede si pe aceasta cale le multumesc inca odata…;a se retine ca au venit nechemati….am facut noi ce am putut de la pranz pana pe la 15.30 cand a venit mama acasa, care s-a socat un pic, da’ i-a trecut repede in ideea ca se putea si mai rau…; acum ramane sa il ajut pe unchiu la zugravit in week-end, ma pricep la asa ceva, nu va fi prima oara, sa fac curat si sa gasesc pe cineva sa remediez situatia cu geamul cat mai curand posibil….

Ieri am fost pentru o jumatate de zi o mica tigancusa murdara,plina de funingine sau o copie aproape perfecta a unei mici cosarese( oare or fi existat si femei cosar??), ce sa mai, am facut deliciul marii adunari din bucatarie….

In toata aceasta nebunie am primit si o veste buna : o sa mananc ceva dulce zilele astea, ceva-ul acesta fiind adus de foarte departe, tocmai din Turcia…..ideea este ca nu neaparat acel ceva m-a impresionat ci gestul….so…e loc si de mai bine si chiar simt o nevoie acuta de mult “bine” pentru zilele ce vor urma……

hi in the night…..ce ziceti de ziua de joi dragelor si dragilor, ca de aia de luni am stabilit deja cate ceva…..;ei ….tin sa va marturisesc ca ziua de joi o face de departe pe cea de luni, pot sa spun chiar ca lunea paleste in fata preaputernicei joi, cel putin in cazul meu….; joia mi se intampla cele mai tampite lucruri si am observat asta de cativa ani, de pe vremea liceului, mai precis de la orele de engleza….joia aveam 2 ore de engleza…,nu ma intelegeti gresit, nu e vorba de limba si literatura engleza in sine , ci de profa care incerca sa ma invete…fir-ar sa fie daca reusea ea….avea un stil care mie nu imi placea si pace. Deci joia era nasol, luam si cele mai mici note si, in afara de cele 2 ore de engleza mai aveam parte si de alte patanii ca sa fie ziua completa!

Sa va spun de joia care tocmai da sa puna si ea , ca si mine, geana pe geana?

E prea dur si prea urat parcursul acestei zile, nici nu stiu daca as putea sa il redau aici asa cum a fost ; ma limitez doar la a va spune ca azi s-a mai spart ceva in mii de cioburi, ceva in care am crezut cu tarie pana la un moment dat si acelasi ceva in care de la o vreme tot incercam sa cred si plusam cand toata lumea nu o facea; nici nu stiu daca sunt cat de cat coerenta in ce spun, dar trebuie sa ma iertati azi, mi s-a mai daramat un mit, s-a mai spulberat o credinta. In ritmul asta  o sa raman fara nimic, pustiita de sentimente care ar trebui sa ne ajute sa mergem mai usor prin viata…, dar poate ca pana la urma asta e traiectoria mea, poate mai am inca foarte multe de invatat si poate ca mi se ofera tot timpul indicii pe care eu nu stiu inca sa le descifrez….(prea mult poate…)

salutare! long time no see….., ce faceti dragelor si dragilor, cum v-ati trezit in ultimele dimineti? sper ca mult mai bine ca mine, pentru ca, pe vremea asta, nu-i buna deloc trezirea de dimineata….

Va vine sa credeti ca desi mi-am dorit la un moment dat foarte mult sa am blog, acum imi lipseste inspiratia de a imi transpune gandurile in fata voastra, nu ca nu as avea mii de ganduri…, numai in fiecare noapte fac si desfac ganduri, planuri, idei, dar vine iarasi dimineata si toate trec, raman undeva in negura noptii si parca e mai bine asa…..;noaptea traiesc intr-o lume paralela si , de cele mai multe ori ma trezesc obosita din cauza tuturor intamplarilor din lumea mea de veghe in care ma lupt cu forte supranaturale, ma impac cu toata lumea, sunt cand optimista, cand pesimista, odata iubesc, odata urasc, numai demonii interni nu pot sa ii inving intotdeauna…..

Noptile voastre cum sunt? dar diminetile?

Simt ca ma aflu intr-o perioada de tranzitie din existenta mea, simt ca noptile agitate prevestesc ceva, stiu ca mi se va schimba intr-un fel sau altul traiectoria, dar oare voi fi suficient de pregatita sa fac fata acestei schimbari? …ramane de vazut si de povestit….